Imprieteneste-te cu trupul tau!
Acceptarea propriului trup este o adevarata lupta pentru multe femei. Societatea in care traim
ne pregateste sa avem idei clare despre cum ar trebui sa arate trupul nostru si de asemenea, ne invata ca daca nu atingem acele standarde atunci am esuat in a fi femei. Este dificil sa tii pasul cu tendintele inainte ca un cancer de san sa te loveasca, iar dupa aceasta boala te simti pur si simplu singura.
Uneia dintre prietenele noastre i-au fost extirpati ambii sani atunci cand a implinit 30 de ani si a ales calea reconstructiei. Din pacate la 43 de ani implanturile s-au infectat si a trebuit sa fie inlaturate. De 9 ani foloseste proteze externe de san. A petrecut foarte mult timp plangand pentru pierderea pe care a suferit-o. A simtit ca a fost tradata de propriul trup. Astazi recunoaste ca isi iubeste trupul, iar acceptarea a venit prin schimbarea atitudinii, nu a corpului.
Ideea de baza este ca nu suntem un simplu trup, asa cum nu suntem masini.
Cel mai important lucru este sa intelegem diferenta dintre respectul de sine si imaginea trupului. Respectul de sine este ceea ce gandim si simtim despre persoana noastra ca intreg. Imaginea corpului se refera la cum ne raportam la corpul nostru. Imaginea corpului este imaginea trupului asa cum o pastram in mintea noastra. Tabloul poate sa fie extrem de realist sau mai degraba distorsionat. Unii oameni care au pus ceva kilograme pe ei vor fi socati cand isi vor vedea imaginea intr-o vitrina deoarece imaginea pe care o au despre ei insisi este aceea a unor persoane mult mai slabe. Cand o persoana obeza pierde din greutate se vizualizeaza inca ca o persoana foarte grasa. Pentru a vedea cum te percepi este de ajuns sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi corpul, iar apoi sa te intrebi ce grandesti si ce simti despre ceea ce ai vazut.
Ne referim la trupul nostru atat la nivel public, cat si la nivel privat. Imaginea publica a trupului nostru este cum simtim si gandim ca aparem lumii din afara. Imginea privata a trupului nostru este cea pe care o ducem la dus sau o bagam seara in pat.. Imaginea privata a trupului nostru este cea care ne face sa ne simtim vulnerabile si lipsite de siguranta in cazul unei lumpectomii sau mastectomii.
Sexul este, de asemenea, una dintre cele mai intime si vulnerabile parti a vietii noastre. De cele mai multe ori atribuim corpului dezbracat vulnerabilitatea noastra atunci cand aceasta poate rezulta intr-adevar din intensitatea de intimitate cu care ne confruntam.
Multi oameni se definesc ca persoane si valoare prin imaginea trupurilor lor, dar barbatii tineri din zilele noastre isi apreciaza valoarea in functie de masina pe care o detin. Pentru fiecare dintre noi, insa, simpla existenta indica faptul ca meritam apreciere si sa fim iubiti.
Dupa experienta prin care a trecut prietena noastra ne-a impartasit urmatoarele: “Ma gandesc la mine ca la un copil al lui Dumnezeu. Sunt o fiinta spirituala, iar corpul meu, cel in care locuiesc, este ceea ce ma face umana. Nasterea mea a definit valoarea mea inca inainte ca eu sa fi realizat ceva pe lumea aceasta. Acest lucru este valabil pentru noi toti, indiferent de credinte. Putem avea o experienta umana bogata pe acest pamant pentru ca ni s-a dat pretiosul dar al unui trup ce vine laolalta cu mintea si emotiile. Cand ma gandesc la trupul meu ca la un dar nu mai sunt furioasa sau rusinata de el. Sunt chiar recunoscatoare ca il am. Si chiar simt compasiune pentru perioada grea prin care a trecut. Experienta cancerului la san m-a facut sa fiu amabila cu propriul trup in asa fel incat sa imi pot asigura un trai calm. Incerc sa mananc sanatos, sa fac miscare, sa ma odihnesc, sa imi asigur confort. Fiecare dintre noi va avea probleme de sanatate la un moment dat. Cu cat adoptam mai de tineri atitudinea ca trupul nostru este un instrument pretios, cu atat va fi mai usor sa acceptam trecerea anilor. Mastectomia ofera, daca putem spune asa, sansa de a fi pregatite pentru schimbarile inevitabile prin care vom trece pana la disparitia noastra. Faptul ca reusesc sa inot saptamanal un kilometru este cea mai recenta si mai imbucuratoare realizare a mea si a trupului meu. Ma simt puternica, recunoscatoare si simt ca toti muschii mei sunt la unison pentru a ma face sa alunec prin apa. Sunt 50 de minute de pace pe care le am cu mine insami. Acest interval imi permite sa meditez. Eu si sotul meu am resit sa gasim chiar un sens al umorului pe tot acest drum parcurs de la diagnosticarea cancerului meu. Glumim gandindu-ne cum ar fi sa raspund unui anunt de angajare intr-un club de striptease. Am avut nevoie de timp sa ajung in acest punct in care apreciez tot ceea ce trupul meu mai are de oferit. Este un proces lung care va stoarce din voi ultima picatura de plans, dar veti ajunge si voi aici. Nu suntem doar un simplu corp, asa cum nu suntem masinarii.”
